mustui - explicat in DEX

mustui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUSTUÍ, mustuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.

mustui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mustuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiésc, imperf. 3 sg. mustuiá; conj. prez. 3 să mustuiáscă

mustuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mustuì v. a frământa strugurii cu mustuitorul.