murmurător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURMURĂTÓR, -OÁRE, murmurători, -oare, adj. Care murmură; șopotitor, susurător, murmuitor. –
Murmura +
suf. -ător.murmurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)murmurătór adj. m.,
pl. murmurătóri; f. sg. și
pl. murmurătoáre