murmuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURMUITÓR, -OÁRE, murmuitori, -oare, adj. (
Înv.) Murmurător. [
Pr.:
-mu-i-] –
Murmui +
suf. -tor.murmuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)murmuitór (
înv.)
(-mu-i-) adj. m.,
pl. murmuitóri; f. sg. și
pl. murmuitoáremurmuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)murmuitor a. care scoate un murmur:
a popoarelor de muște sărbători murmuitoare EM.