murmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURMUÍ, murmuiesc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A murmura. [
Prez. ind. și
múrmui] – Onomatopee.
murmui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MURMUÍ, murmuiesc, vb. IV. Tanz. (Rar) A murmura.
murmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!murmuí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. múrmuie/ murmuiéște, imperf. 3
sg. murmuiá; conj. prez. 3
să múrmuie/
să murmuiáscă