muniție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNÍȚIE, muniții, s. f. Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc. – Din
germ. Munition, lat. munitio, fr. munition.muniție (Dicționar de neologisme, 1986)MUNÍȚIE s.f. Totalitatea proiectilelor și a accesorilor acestora, folosite la armele de foc. [Gen.
-iei, var.
munițiune s.f. / cf. fr.
munition, germ.
Munition, lat.
munitio].
muniție (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUNÍȚIE s. f. totalitatea proiectilelor folosite la armele de foc. (< fr.
munition, germ.
Munition, lat.
munitio)
muniție (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)muníție (muníții), s. f. – Provizii (
pl.). –
Var. munițiune, amuniție. Fr. munition și
var. din
rus. amunicija (Sanzewitsch 197).
muniție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muníție (-ți-e) s. f.,
art. muníția (-ți-a), g.-d. art. muníției; pl. muníții, art. muníțiile (-ți-i-)