munci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUNCÍ, muncesc, vb. IV.
1. Intranz. A desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație; a lucra. ♦
Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul.
2. Refl. A-și da osteneală; a se strădui, a se trudi.
3. Tranz. (
Înv. și
pop.) A supune la cazne, a tortura.
4. Refl. și
intranz. (
Înv. și
pop.) A suporta suferințe fizice sau morale; a se chinui, a pătimi. ♦
Tranz. (Despre sentimente, gânduri etc.) A provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma. ◊
Expr. (
Refl.)
A se munci cu gândul = a se frământa. – Din
sl. monciti.munci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muncí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. muncésc, imperf. 3
sg. munceá; conj. prez. 3
să munceáscămuncì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muncì v.
1. a chinui:
o presimțire dureroasă 'mi muncește sufletul AL.;
2. a lucra din greu, a lucra din răsputeri. [Asociațiune de idei analogă cu cea din sinonimul
agonisi].