muierușă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUIERÚȘĂ,muierușe, s. f. Muierușcă (1). – Muiere1 + suf. -ușă.
muierușă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) muierúșă (rar) s. f., art. muierúșa, g.-d. art. muierúșei; pl. muierúșe