muieri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MUIERÍ, muieresc vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se moleși. – Din
muiere1.muieri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUIERÍ, muieresc, vb. IV.
Refl. (
Reg.; despre bărbați;
depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din
muiere1.muieri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!muierí (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se muieréște, imperf. 3
sg. se muiereá; conj. prez. 3
să se muiereáscă