muierime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUIERÍME s. f. (
Reg.; cu sens colectiv) Muieret (
1). –
Muiere1 +
suf. -ime.muierime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muieríme (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. muierímii