muieret (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MUIERÉT, muiereturi s. n. (La
sg. sau,
înv., la
pl.; azi
ir.) Mulțime, grup de femei; femei, muieri. – Din
muiere1 +
suf. -et.muieret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUIERÉT, muiereturi, s. n. (
Înv. și
pop.; azi
depr.)
1. (La
sg. cu sens colectiv) Mulțime, grup de femei; muierime.
2. (La
pl.) Femei. –
Muiere1 +
suf. -et.muĭeret (Dicționaru limbii românești, 1939)muĭerét n., pl.
urĭ. Iron. Mulțime de muĭerĭ.
muieret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muierét (
înv.,
pop.,
fam.)
s. n., (femei)
pl. muieréturimuieret (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muieret n. (ironic) totalitatea femeilor.