mucar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCÁR, mucări, s. n. (Mai ales la
pl.) Unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță. –
Muc +
suf. -ar.