mucalit - explicat in DEX

mucalit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit.

mucalit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
mucalít (mucalítă), adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s. n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik.

mucalit (Dicționaru limbii românești, 1939)
mucalít, -ă adj. și s. (turc. ar. mukallid, part. prezent d. ar. taklid, a imita). Fam. Comic, bufon.

mucalit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. mucalítă, pl. mucalíte

mucalit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mucalit a. și m. Mold. caraghios: tare ești mucalit ! AL. [Turc. MUKALLID, lit. cel ce imită].