mucărĭ - explicat in DEX

mucări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.

mucări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mucắri¹ (înv., reg.) s. f. pl.

mucări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mucărí² (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucărésc, imperf. 3 sg. mucăreá; conj. prez. 3 să mucăreáscă

mucări (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mucări f. pl. unealtă cu care se curăță mucul lumânării.

mucărĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
mucắrĭ f. pl. (d. muc). Foarfece de tăĭat mucu lumînărilor arse pe cînd eraŭ lumînărĭ de seŭ.