moralist - explicat in DEX

moralist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MORALÍST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.

moralist (Dicționar de neologisme, 1986)
MORALÍST s.m. 1. Specialist în probleme de morală, de moralitate. 2. (Fam.; peior.) Om căruia îi place să dojenească pe ceilalți. [< fr. moraliste].

moralist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MORALÍST, -Ă I. s. m. f. 1. filozof, scriitor specialist în probleme de morală. 2. (fam.) cel căruia îi place să facă morală. II. adj. referitor la morală. (< fr. moraliste)

moralist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*moralíst, -ă s. (d. morală). Autor care scrie despre morală, despre obiceĭurĭ, ca Montaigne, La Rochefoucauld, La Bruère. Adj. Un scriitor moralist.

moralist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
moralíst s. m., pl. moralíști

moralist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
moralist m. cel ce scrie despre moravuri, despre chestiuni de morală.