moralism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORALÍSM s. n. (Rar) Predominare a moralei într-o doctrină (filozofică). – Din
fr. moralisme.moralism (Dicționar de neologisme, 1986)MORALÍSM s.n. 1. Recunoașterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât și în viața socială.
2. Părerea că morala este unicul scop al vieții. [< fr.
moralisme].
moralism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORALÍSM s. n. 1. recunoaștere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât și în viața socială. 2. părerea că morala este unicul scop al vieții. (< fr.
moralisme)
moralism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moralísm s. n.