moralicesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MORALICÉSC, -EÁSCĂ,moralicești, adj. (Înv.) Moral (I 1). – Moral + suf. -icesc.
moralicesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) moralicésc (înv.) adj. m., f. moraliceáscă; pl. m. și f. moralicéști