moralitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORALITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este moral (
I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. – Din
lat. moralitas, -atis, fr. moralité.moralitate (Dicționar de neologisme, 1986)MORALITÁTE s.f. Comportare în conformitate cu principiile
moralei; caracterul a ceea ce este moral. ♦ Corectitudine, cinste. [Cf. fr.
moralité, lat.
moralitas].
moralitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORALITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinste. 2. specie a literaturii medievale cu pronunțate funcții moralizatoare, care se situează între mister
1 (4) și farsă. (< fr.
moralité, lat.
moralitas)
moralitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*moralitáte f. (lat.
morálitas, -átis). Calitatea de a fi moral, de a avea obiceĭurĭ frumoase:
moralitatea unuĭ om, a faptelor luĭ. Caracteru moral al cuĭva, purtarea luĭ, modu luĭ de vĭață:
a te informa despre moralitatea cuĭva. Morală, înțelesu moral al uneĭ povestirĭ, scop moral, reflexiune morală:
moralitatea uneĭ fabule. În evu mediu, poemă dramatică cu personagiĭ alegorice.
moralitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moralitáte s. f.,
g.-d. art. moralitắțiimoralitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moralitate f.
1. calitatea celui moral;
2. caracterul moral al unei persoane:
a se informa despre moralitatea cuiva; 3. înțelesul moral al unei povestiri:
moralitatea fabulei; 4. compozițiune dramatică în evul-mediu.