monomembră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOMÉMBRĂ, monomembre, adj. (
Gram.; despre propoziții) Format dintr-un singur cuvânt. –
Mono- +
membră.monomembră (Dicționar de neologisme, 1986)MONOMÉMBRĂ adj.f. (
Gram.; despre propoziții) Formată dintr-o singură parte de propoziție principală, fără ca cealaltă să fie presupusă sau subînțeleasă. [Cf. fr.
monomembre].
monomembră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monomémbră adj. f.,
pl. monomémbre