monomanie - explicat in DEX

monomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie.

monomanie (Dicționar de neologisme, 1986)
MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie].

monomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MONOMANÍE s. f. stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie)

monomanie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*monomaníe f. (mano- și manie). Nebunie care se manifestă într´un singur punct, ca, de ex., mania persecuțiuniĭ.

monomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
monomaníe s. f., art. monomanía, g.-d. art. monomaníei; pl. monomaníi, art. monomaníile

monomanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
monomanie f. nebunie caracterizată prin o preocupațiune unică.