monomahie (Dicționar de neologisme, 1986)MONOMAHÍE s.f. Luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. [Gen.
-iei. / < fr.
monomachie, cf. gr.
monos – unic,
mache – luptă].
monomahie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOMAHÍE s. f. luptă între doi oameni; duel prevăzut de legile medievale ca probă judiciară. (< fr.
monoma-chie)
monomahie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monomahíe (
livr.)
s. f.,
art. monomahía, g.-d. art. monomahíei; pl. monomahíi, art. monomahíile