monograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGRÁF, monografi, s. m. Autor al unei monografii. – Din
fr. monographe.monograf (Dicționar de neologisme, 1986)MONOGRÁF, -Ă s.m. și f. Autor de monografii, specialist în monografii; monografist. [< fr.
monographe].
monograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOGRÁF, -Ă s. m. f. monografist. (< fr.
monographe)
monograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monográf (-no-graf) s. m.,
pl. monográfi