monografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGRAFÍE, monografii, s. f. Studiu științific amplu asupra unui subiect anumit, tratat detaliat și multilateral. – Din
fr. monographie.monografie (Dicționar de neologisme, 1986)MONOGRAFÍE s.f. Studiu științific care tratează un subiect anumit din toate punctele de vedere. [Gen.
-iei. / < fr.
monographie, cf. gr.
monos – unic,
graphein – a scrie].
monografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOGRAFÍE s. f. studiu științific care tratează un subiect anumit cât mai cuprinzător, mai complet. (< fr.
monographie)
monografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*monografíe f. (
mono- și
grafie). Carte care se ocupă numaĭ de un punct special în istorie, geografie saŭ orĭ-ce știință:
a face, o monografíe a delteĭ Dunăriĭ.monografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monografíe (-no-gra-) s. f.,
art. monografía, g.-d. art. monografíei; pl. monografíi, art. monografíilemonografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)monografie f. scriere asupra unui punct special de istorie, de biografie, etc.