monografic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOGRÁFIC, -Ă, monografici, -ce, adj. Care ține de monografie, privitor la monografie, propriu monografiei. – Din
fr. monographique.monografic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la monografie, de monografie. [< fr.
monographique].
monografic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monográfic (-no-gra-) adj. m.,
pl. monográfici; f. monográfică, pl. monográfice