monofazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOFAZÍE, monofazii, s. f. (
Med.) Tulburare de vorbire care se manifestă prin repetarea aceluiași sunet, cuvânt etc. – Din
engl. monophasia.monofazie (Dicționar de neologisme, 1986)MONOFAZÍE s.f. (
Med.) Tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. [Gen.
-iei. / cf. gr.
monos – unic,
phasis – vorbire].
monofazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. (< engl.
monopfazia)