monocinetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCINÉTIC, -Ă, monocinetici, -ce, adj. (
Fiz.; despre fascicule) Care este format din particule cu aceeași viteză. – Din
fr. monocinétique.monocinetic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCINÉTIC, -Ă adj. (
Fiz.; despre un fascicul) Format din particule cu aceeași viteză. [< fr.
monocinétique].
monocinetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCINÉTIC, -Ă adj. (fiz.; despre un fascicul) format din particule cu aceeași viteză. (< fr.
monocinétique)
monocinetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocinétic adj. m.,
pl. monocinétici; f. monocinétică, pl. monocinétice