monocarpelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCARPELÁR, -Ă, monocarpelari, -e, adj. (
Bot.; despre flori) Care are gineceul format dintr-o singură carpelă. – Din
fr. monocarpellaire.monocarpelar (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCARPELÁR, -Ă adj. (
Despre flori) Cu gineceul format dintr-o singură carpelă. [< fr.
monocarpellaire, cf. gr.
monos – unul,
karpos – fruct].
monocarpelar (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCARPELÁR, -Ă adj. (despre flori) cu gineceul dintr-o singură carpelă. (< fr.
monocarpellaire)