monocer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCÉR, monoceri, s. m. Animal (fabulos) cu un singur corn. – Din
fr. monocère.monocer (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCÉR s.m. Animal fabulos cu un singur corn. [< fr.
monocère, cf. gr.
monos – unic,
keras – corn].
monocer (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCÉR s. m. animal fabulos cu un singur corn. (< fr.
monocère)
monocer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monocér s. m.,
pl. monocéri