monocarp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCÁRP, -Ă, monocarpi, -e, adj. (
Bot.; despre plante) Care înflorește și face fruct o singură dată în timpul vieții. – Din
fr. monocarpe.monocarp (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCÁRP, -Ă adj. (
Despre plante) Care înflorește și fructifică o singură dată în cursul ciclului de dezvoltare. [Cf. gr.
monos – unic,
karpos – fruct].
monocarp (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCÁRP s. n. fruct dintr-o singură carpelă. (< fr.
monocarpe)