monocameral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOCAMERÁL, -Ă, monocamerali, -e, adj. (Despre sistemul politic și legislativ din unele state) Cu o singură cameră (
III) – Din
fr. monocamérale.monocameral (Dicționar de neologisme, 1986)MONOCAMERÁL, -Ă adj. (
Despre puterea legiuitoare a unui stat) Care are o singură adunare, o singură cameră. [Cf. fr.
monocamérale, it.
monocamerale].
monocameral (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOCAMERÁL, -Ă adj. (despre sistemul politic și legislativ) cu o singură cameră (III, 1). (< fr.
monocamérale)