monobrăzdar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOBRĂZDÁR, monobrăzdare, adj.,
s. n. (Plug) cu un singur brăzdar. –
Mono- +
brăzdar.monobrăzdar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monobrăzdár1 (plug ~) (-no-brăz-) adj. m.;
pl. f. monobrăzdáremonobrăzdar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monobrăzdár2 (-no-brăz-) s. n.,
pl. monobrăzdáre