monobazic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOBÁZIC, -Ă, monobazici, -ce, adj. (Despre acizi) Care are în molecula lui un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un metal și formând numai o singură serie de săruri. – Din
fr. monobasique.monobazic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOBÁZIC, -Ă adj. (
Despre acizi) Care conține în molecula sa un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. [Cf. fr.
monobasique].
monobazic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOBÁZIC, -Ă adj. (despre acizi) care conțin în molecula lor un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. (< fr.
monobasique)
monobazic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monobázic adj. m.,
pl. monobázici