monoarticular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOARTICULÁR, -Ă, monoarticulari, -e, adj. (
Anat.) Cu o singură articulație. [
Pr.:
-no-ar-] – Din
fr. monoarticulaire.monoarticular (Dicționar de neologisme, 1986)MONOARTICULÁR, -Ă adj. (
Anat.) Referitor la o singură articulație. [Cf. fr.
monoarticulaire].