monoandrie (Dicționar de neologisme, 1986)MONOANDRÍE s.f. Formă de căsătorie în care femeia are un singur soț. [Pron.
-no-an-, gen.
-iei. / < fr.
monoandrie, cf. gr.
monos – unic,
aner – bărbat].
monoandrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOANDRÍE s. f. formă de căsătorie în care femeia are un singur soț. (< fr.
monoandrie)
monoandrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monoandríe (-no-an-) s. f.,
art. monoandría, g.-d. monoandríi, art. monoandríei