monazit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONAZÍT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pământuri rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie. – Din
fr. monazite.monazit (Dicționar de neologisme, 1986)MONAZÍT s.n. Fosfat natural de ceriu, care conține și toriu. [< fr.
monazite].
monazit (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONAZÍT s. n. fosfat natural de ceriu, toriu și alte lantanide. (< fr.
monazite)
monazit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MONAZÍT (‹
fr. {i}; {s}
gr. monazo „a fi singuratic”)
s. n. Fosfat natural de ceriu (49-74%), toriu, lantan și alte pământuri rare, cristalizat în sistemul monoclinic și întâlnit adesea în cristale izolate. Are culoarea galben-brună, roșie sau verde și luciul sticlos-gras; este adesea radioactiv. Se exploatează în aluviuni, pentru extragerea pământurilor rare și a toriului.
monazit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monazít s. n.,
pl. monazíte