monastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din
fr. monastique.monastic (Dicționar de neologisme, 1986)MONÁSTIC, -Ă adj. Mănăstiresc. ♦ Monahal. [< fr.
monastique].
monastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONÁSTIC, -Ă adj. mănăstiresc. ◊ propriu călugărilor. (< fr.
monastique)
monastic (Dicționaru limbii românești, 1939)*monástic, -ă adj. (vgr.
monastikós). Mînăstiresc, monahal, călugăresc.
monastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monástic adj. m.,
pl. monástici; f. monástică, pl. monásticemonastic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)monastic a. relativ la călugări:
vieață monastică.