monden (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONDÉN, -Ă, mondeni, -e, adj. Care aparține înaltei societăți, care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață. ♦ (Adesea substantivat) Căruia îi place viața de societate, care frecventează reuniunile înaltei societăți. – Din
fr. mondain.monden (Dicționar de neologisme, 1986)MONDÉN, -Ă adj. Care aparține unei vieți luxoase; care duce o viață de petreceri; care reflectă sau se referă la o astfel de viață. [< fr.
mondain].
monden (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONDÉN, -Ă adj. care aparține unei vieți luxoase; (și s.) care duce o viață de petreceri; referitor la o astfel de viață. (< fr.
mondain)
monden (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mondén adj. m.,
pl. mondéni; f. mondénă, pl. mondéne