modulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODULÁȚIE, modulații, s. f. 1. (
Muz.) Trecere de la o tonalitate la alta după regulile armoniei; variație a înălțimii și intensității în emiterea unui sunet sau a unui complex de sunete; serie de sunete care își schimbă tonalitatea.
2. (
Fiz.) Variație a unui parametru al semnalului purtător de informații. – Din
fr. modulation, it. modulazione.modulație (Dicționar de neologisme, 1986)MODULÁȚIE s.f. 1. (
Muz.) Trecere a unui sunet, a unei melodii de la o tonalitate la alta; serie de sunete care își modifică tonalitatea.
2. Modificarea amplitudinii, frecvenței sau fazei unei oscilații armonice. [Gen.
-iei, var.
modulațiune s.f. / cf. fr.
modulation, lat.
modulatio].
modulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MODULÁȚIE s. f. 1. modificare a amplitudinii frecvenței sau fazei unei oscilații armonice. 2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate în alta; serie de inflexiuni corespunzătoare unei emisiuni vocale. (< fr.
modulation, lat.
modulatio, it.
modulazione)
modulație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moduláție (-ți-e) s. f.,
art. moduláția (-ți-a), g.-d. art. moduláției; pl. moduláții, art. moduláțiile (-ți-i-)