modul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODÚL, module, s. n. 1. Unitate de lungime convențională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții, ale unui ordin arhitectonic.
2. (
Mat.) Valoare absolută a unui număr real (fără a se ține seamă de semnul algebric). ♦ Număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor elementelor unui număr complex.
3. Fiecare dintre părțile principale (și detașabile) ale unei nave cosmice. ◊
Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunară.
4. Parte componentă a unui ansamblu (cu funcționalitate proprie). – Din
fr. module.modul (Dicționar de neologisme, 1986)MODÚL1 s.m. 1. (
Mat.) Valoare absolută a unei mărimi reale (fără să se ia în considerare semnul algebric). ♦ (
Statist.) Variantă a caracteristicii (
4) [în DN], înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență. ◊
Modul al unui număr complex = rădăcina pătrată a sumei pătratelor părții reale și a coeficientului părții imaginare;
modul al unui număr real = valoare absolută a numărului.
2. Coeficient care caracterizeează o proprietate mecanică oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia. ◊
Modul de elasticitate = mărime reprezentând raportul dintre efortul unitar normal și lungirea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate la întindere sau încovoiere.
3. Unitate de măsură, în special pentru apele curgătoare. ◊
Modul de irigație = cantitatea de apă necesară în unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl.
-li, (s.n.)
-luri. / < fr.
module, cf. lat.
modulus].
modul (Dicționar de neologisme, 1986)MODÚL2 s.m. Parte, porțiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. ◊
Modul lunar = dispozitiv autonom al unui vehicul de lansare sau al unei nave spațiale, care poate funcționa independent, servind pentru aselenizare. ♦ (
Telec.) Bloc alcătuit din microelemente (tranzistoare, diode, bobine etc.) care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat sau într-o instalație electronică. ♦ (
Arhit.) Unitate de măsură aleasă arbitrar pentru a determina proporțiile elementelor de arhitectură ale unui edificiu. [Pl.
-li, (s.n.)
-le. / < fr., engl.
module].
modul (Marele dicționar de neologisme, 2000)MODÚL s. n. 1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale. ◊ număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real. ◊ (stat.) variantă a caracteristicii (4), înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență. 2. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare. ◊ raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia. ♦ ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal și lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere. 3. debitul anual al unui curs de apă. 4. parte componentă a unui ansamblu cu funcționalitate proprie. ◊ fiecare din părțile detașabile ale unei nave spațiale. 5. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalație electronică. 6. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui edificiu. (< engl., fr.
module, lat.
modulus)
modul (Dicționaru limbii românești, 1939)*módul n., pl.
e (lat.
módulus, dim. d.
modus, măsură).
Arh. Unitate de măsură p. a regula proporțiunile coloanelor saŭ părților unuĭ edificiŭ:
módulu e de ordinar egal cu jumătatea diametruluĭ bazeĭ coloaneĭ. Pin [!] ext. Unitate de măsură p. apele curente:
a evalua modulu unuĭ izvor. Diametru comparativ al medaliilor saŭ monetelor [!] între ele.
modul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)modúl s. n.,
pl. modúle