modru - explicat in DEX

modru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÓDRU, modre, s. n. (Reg.) Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate. ◊ Loc. adv. Cu (sau la) modru = nimerit, potrivit. ◊ Expr. A nu fi (sau a nu avea) modru = a(-i) fi imposibil să... – Din magh. mod.

modru (Dicționaru limbii românești, 1939)
módru n., pl. urĭ (ung. modor, modra, mód, d. lat. modus, mod). Trans. Mod, fel, chip.

modru (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
módru, s.n. – Mod, chip, fel; mijloc, putință, posibilitate, rânduială: „Un sătuc așa la modru / Cum îi Bârsana și Glodu” (Lenghel 1979: 162). Termen atestat la 1632 în Maramures, răspândit în Trans. și Bucov. – Cuvânt autohton, prelatin, der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- „a măsura, a chibzui, a gândi” (Russu 1981: 359); Din magh. mod „mod, chip, fel” (MDA).

modru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
módru (reg.) (mo-dru) s. n., art. módrul

modru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
modru n. mod (provincialism ardelenesc și bucovinean); nu-i modru de scăpare. [Ung. MODRA].