modula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODULÁ, modulez, vb. I.
1. Intranz. (
Muz.) A trece de la o tonalitate la altă (după regulile armoniei).
2. Tranz. A exprima ceva prin inflexiuni ale vocii, a trece în chip melodios de la un ton la altul.
3. Refl. și
tranz. A (se) modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilații (spre a transmite semnale purtătoare de informații).
4. Tranz. (
Înv.) A modela. – Din
fr. moduler.modula (Dicționar de neologisme, 1986)MODULÁ vb. I. tr. 1. A exprima ceva prin inflexiuni ale vocii; a schimba tonul, inflexiunile vocii; a ritma, a cadența.
2. A modifica amplitudinea, frecvența sau faza unei oscilații armonice. [< fr.
moduler, cf. lat.
modulari].
modula (Marele dicționar de neologisme, 2000)MODULÁ vb. tr. 1. a exprima ceva prin inflexiuni ale vocii; a schimba tonul, inflexiunile vocii; a ritma, a cadența. 2. a efectua o modulație (2). (< fr.
moduler)
modula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)modulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
moduleázămodulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)modulà v.
1. a face să treacă cântecul sau armonia prin diferite tonuri sau moduri;
2. a cadența:
a modula frazele sale.