modicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MODICITÁTE s. f. (
Livr.) Însușirea de a fi modic. – Din
fr. modicité, lat. modicitas, -atis.modicitate (Dicționar de neologisme, 1986)MODICITÁTE s.f. Micime, cantitate mică (a unei sume, a unui preț). [Cf. fr.
modicité, lat.
modicitas].
modicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MODICITÁTE s. f. însușirea de a fi modic. (< fr.
modicité, lat.
modicitas)
modicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*modicitáte f. (lat.
modicitas, -átis). Mică cantitate, micime:
modicitatea uneĭ averĭ.modicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)modicitáte (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. modicitắții