modestie - explicat in DEX

modestie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MODESTÍE s. f. Însușirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia.

modestie (Dicționar de neologisme, 1986)
MODESTÍE s.f. Însușirea de a fi modest; simț, sentiment care ne face să nu exagerăm valoarea ideilor și a acțiunilor noastre. [Gen. -iei. / < fr. modestie, it., lat. modestia].

modestie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MODESTÍE s. f. 1. însușirea de a fi modest (1); sfială. 2. simplitate. (< lat., it. modestia, fr. modestie)

modestie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*modestíe f. (fr. modestie, d. lat. modéstia, modestie). Calitatea de a fi modest. Cu modestie, în mod modest: a vorbi cu modestie.

modestie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
modestíe s. f., art. modestía, g.-d. modestíi, art. modestíei

modestie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
modestie f. 1. rezervă în modul de a se purta, de a cugeta și a vorbi de sine; 2. moderațiune; 3. pudoare, decență.