modic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓDIC, -Ă, modici, -ce, adj. (
Livr.) De puțină valoare; neînsemnat. ♦ (Despre prețuri) Moderat, convenabil. – Din
lat. modicus, fr. modique.modic (Dicționar de neologisme, 1986)MÓDIC, -Ă adj. (
Despre valori bănești) Neînsemnat, mic. [< fr.
modique, cf. lat.
modicus].
modic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÓDIC, -Ă adj. de valoare modestă; neînsemnat, mic. ◊ (despre prețuri) moderat, convenabil. (< fr.
modique, lat.
modicus)
modic (Dicționaru limbii românești, 1939)*módic, -ă adj. (lat.
módicus, d.
modus, măsură). De puțină importanță orĭ valoare:
sumă, avere modică. Adv. Cu modicitate.
modic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)módic (
livr.)
adj. m.,
pl. módici; f. módică, pl. módice