mocoși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOCOȘÍ, mocoșesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Pop. și
fam.) A lucra îndelung, cu migală (la ceva); a pierde prea mult timp la o treabă, a lucra prea încet, cu prea multă migală; a-și pierde vremea; a (se) mocăi. –
Cf. mocăi.mocoși (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mocoși, mocoșesc v. r. (pop.) v.
mocăimocoși (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mocoșí, mocoșesc, vb. intranz. – A pierde mult timp pentru a face un lucru neînsemnat (ALR 1961: 777). – Cf. mocăi (MDA).
mocoși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mocoșí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mocoșésc, imperf. 3
sg. mocoșeá; conj. prez. 3
să mocoșeáscămocoșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mocoșì v. Mold. a zăbovi, a pierde vremea cu nimicuri:
cât am mocoșit prin teiu să prind pupăza CR. [V.
mocăì].