mocnire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOCNÍRE,mocniri, s. f. (Rar) Faptul de a mocni. – V. mocni.
mocnire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mocníre s. f., g.-d. art. mocnírii; pl. mocníri