mițos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIȚÓS, -OÁSĂ, mițoși, -oase, adj. (Despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; flocos; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. –
Miță +
suf. -os.mițos (Dicționaru limbii românești, 1939)mițós, -oásă adj. (d.
miță). Lățos, flocos:
cojoc mițos.mițos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mițós adj. m.,
pl. mițóși; f. mițoásă, pl. mițoásemițos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mițos a. cu peri lungi:
cojoc mare mițos POP. [V.
mițe].