minaret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt alipit unei moschei, amenajat în partea superioară cu un foișor sau cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [
Var.: (rar)
minarétă s. f.] – Din
fr. minaret, germ. Minarett.minaret (Dicționar de neologisme, 1986)MINARÉT s.n. Turn înalt de geamie. ♦ Element decorativ al unei clădiri în formă de minaret. [< fr.
minaret, germ.
Minarett, cf. tc.
minaret, ar.
minara].
minaret (Marele dicționar de neologisme, 2000)MINARÉT s. n. 1. turn circular înalt lângă o moschee. 2. element decorativ al unei clădiri în formă de minaret (1). (< fr.
minaret, germ.
Minarett)
minaret (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)minarét (-turi), s. n. – Turn de moschee. –
Var. (
înv.)
minarea. Tc. minare (Șeineanu, III, 80; Lokotsch 1463a; Ronzevalle 165),
cf. ngr. μιναρές,
bg. minare; forma actuală, prin
fr. minaret.minaret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)minarét s. n.,
pl. minaréte