mima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIMÁ, mimez, vb. I.
Tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (
2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din
fr. mimer.mima (Dicționar de neologisme, 1986)MIMÁ vb. I. tr. A interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. ♦ A imita gesturile, felul de a fi al cuiva. [< fr.
mimer, it.
mimare].
mima (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIMÁ vb. tr. 1. a interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. 2. a imita gesturile, vocea, felul de a fi al cuiva. (< fr.
mimer)
mima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mimá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
mimeáză