mimant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIMÁNT, -Ă, mimanți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Rar) (Persoană) care mimează. ♦ Figurant. –
Mima +
suf. -ant.mimant (Marele dicționar de neologisme, 2000)MIMÁNT, -Ă I.
adj., s. m. (cel) care mimează. II. s.m. (teatru) figurant. III. adj. (despre genotipuri) cu manifestări fenotipice similare; (despre fenotipuri) condiționat de genotipuri distincte. (< mima + -ant)