miluitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MILUITÓR, -OÁRE,miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.:-lu-i-] – Milui + suf. -tor.
miluitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) miluitór(-lu-i-) adj. m., pl. miluitóri; f. sg. și pl. miluitoáre